Policlinica Sfantul Ioan

Cardiologia este o specialitate prin excelenta clinica, in care comunicarea cu pacientul prin intermediul anamnezei , impreuna cu examenul fizic, au o pondere foarte mare in clarificarea diagnosticului si stabilirea conduitei terapeutice. Alaturi de acestea, un rol important il au si investigatiile paraclinice specifice, unele utilizate aproape intotdeauna (electrocardiograma), altele doar in unele cazuri particulare.

Electrocardiograma (EKG) este investigatia folosita cel mai frecvent. Este o inregistrare grafica a fenomenelor electrice care au loc la nivelul inimii. Ea furnizeaza informatii referitoare la ritmul cardiac si tulburarile sale, la afectiunile sistemului de conducere (blocurile de ramura sau atrio-ventriculare), la hipertrofiile (ingrosarea peretilor) si dilatarile cavitatilor cardiace, la ischemie (infarct miocardic, angina) si alte anomalii. In cazul persoanelor sanatoase, aspectul EKG este relativ constant in timp, cu exceptia frecventei cardiace, care variaza permanent in functie de activitatea fizica si psihica, conditiile de mediu, ciclul somn-veghe etc. Odata cu aparitia anumitor afectiuni, aspectul EKG poate varia de la o zi la alta, sau de la un minut la altul; prin urmare, un aspect EKG normal in urma cu cateva zile sau luni nu exclude modificari ce pot exista in momentul examinarii pacientului. De aceea pot fi necesare trasee repetate EKG.

In general, electrocardiograma se efectueaza la prima consultatie si ulterior la anumite intervale de timp sau cand apar simptome noi; in special in cazul palpitatiilor si durerii toracice este foarte important a se efectua EKG in momentul aparitiei simptomelor, deoarece in cele mai multe cazuri aspectul acesteia este normal in perioadele fara simptome, modificarile aparand doar in timpul ,,crizei” si dispand ulterior. Daca pacientul care solicita o consultatie are electrocardiograme mai vechi efectuate cu alte ocazii, este important sa le prezinte medicului, pentru a le compara cu cea actuala; acest lucru este valabil pentru toate actele medicale precedente (,,dosarul medical”- bilete de iesire din spital , scrisori medicale, analize, retete etc. pe care pacientul trebuie sa-l prezinte la fiecare consultatie).

Derivate din EKG sunt si alte investigatii, care inregistreaza EKG in conditii speciale: testul de efort EKG si monitorizarea Holter EKG/24 de ore.

Testul de efort EKG reprezinta inregistrarea EKG in timpul efortului fizic: pacientul pedaleaza pe un cicloergometru monitorizat de un computer un timp ce variaza de la un pacient la altul: fie pana cand se atingefrecventa cardiaca-tinta (obtinuta prin anumite calcule), fie pana cand apar anumite semne sau simptome; in acest timp pacientul este monitorizat EKG permanent si se masoara tensiunea arteriala la diferite intervale de timp. Se urmaresc atat modificarile EKG, cat si alte variabile clinice. Este indicat in general in cazul pacientilor cu durere toracica nespecifica, cu traseu EKG de repaus fara modificari. Acest test trebuie efectuat doar de catre medicul cardiolog si in prezenta unui defibrillator si a trusei de resuscitare pentru minimizarea riscurilor (infarct miocardic sau chiar deces- ce pot aparea foarte rar, in special la pacientii cu patologie severa cunoscuta); de asemenea, exista si contraindicatii ale efectuarii acestui test (boli infectioase acute, HTA severa, angina instabila s.a). Avand in vedere cele precizate, testul de efort se efectueaza doar la recomandarea cardiologului sau a medicului de medicina sportiva (in cazul sportivilor de performanta) si nu la cererea pacientului sau la recomandarea unui medic de alta specialitate. Exista in unele locuri practica de a efectua o electrocardiograma in repaus, dupa care pacientul pedaleaza 3 minute nemonitorizat si ulterior se repeta o EKG in repaus, fara prezenta medicului, care interpreteaza ulterior cele 2 trasee; acesta nu reprezinta un test de efort, ci o EKG efectuata inainte si dupa un efort mic, in urma carora nu se pot trage concluzii diagnostice sau prognostice, existand si riscul aparitiei unor complicatii.

In situatii mai rare (pacientul nu poate merge din cauza bolilor degenerative osteo-articulare, arteriopatie obliteranta severa, hemipareza s.a. sau aspecte EKG ce nu pot fi interpretate la efort- BRS s.a.) poate fi nevoie de un alt tip de test de stress-ecografia cardiaca de stress (cu agenti farmacologicidobutamina) sau scintigrafia miocardica de stress.

Monitorizarea Holter EKG/24 de ore reprezinta inregistrarea continua a traseului EKG (3 canale) timp de 24 de ore; este indicata in special in cazul pacientilor cu tulburari de ritm pentru evidentierea tipului specific de aritmii si a frecventei acestora; se utilizeaza de asemenea si in cazul pacientilor cu AVC (accident vascular cerebral) de cauza neprecizata pentru descoperirea unor eventuale episoade de fibrilatie atriala asimptomatice, care pot duce la formarea de trombi (cheaguri) ce pot determina AVC embolice.

Monitorizarea ambulatorie a TA/24 de ore (Holter TA) presupune purtarea unui aparat format dintr-o manseta de tensiometru si un sistem electronic cu capacitate de inregistrare a valorilor TA si pulsului, pe care acesta le masoara la un interval de timp programat (de obicei in cursul zilei la 15 minute si in cursul noptii la 30 de minute). Aceasta duce la o vedere de ansamblu mai exacta asupra valorilor TA pe care pacientul le are la domiciliu, in mediul si in conditiile de viata obisnuite ale sale; este indicata cand se banuieste ca valorile TA crescute sunt prezente doar la cabinet (HTA de halat alb), cand sunt discrepante intre valorile TA masurate la cabinet si cele de la domiciliu, sau cand se urmareste daca sau obtinut sau nu efectele dorite cu tratamentul prescris.

Ecografia cardiaca este investigatia cel mai frecvent utilizata dupa EKG si care aduce cantitatea cea mai mare de informatii; ea ,,vede” inima; se pot obtine date referitoare la dimensiunile cavitatilor, la structura si functia valvelor, la grosimea peretilor cardiaci, la contractilitatea miocardica, la fluxurile sanguine normale si patologice, la pericard si vasele mari s.a.; practic nu exista afectiune cardiaca in care ecografia sa nu fie utila, atat prin evidentierea unor anomalii in unele cazuri, cat si prin excluderea lor in altele. Insa ecografia cardiaca nu se poate substitui unei consultatii, ci este doar o investigatie care o completeaza. Medicul care a recomandat ecografia cardiaca trebuie sa interpreteze si rezultatele acesteia si sa le integreze in contextul clinic si al celorlalte investigatii pentru a stabili diagnosticul si a prescrie tratamentul pacientului; prin urmare, ecografia se efectueaza la recomandarea specialistului cardiolog, sau, in cazuri mai rare, neurolog, oncolog sau pediatru. In unele situatii cand imaginea nu este optima (pacienti obezi, fumatori, deformari toracice) sau structurile cardiace de investigat nu pot fi vizualizate corect (proteze valvulare, anumite malformatii congenitale-DSA) poate fi necesara efectuarea unei ecografii transesofagiene (asemanatoare ca tehnica cu endoscopia digestiva superioara), ce presupune inghitirea unei sonde ce va ajunge in esofag in vecinatatea structurilor cardiace, care vor fi evidentiate cu mare acuratete.

Ecografia Doppler vasculara se utilizeaza in cazul afectarii vaselor periferice (artere carotide, artere si vene ale membrelor inferioare si superioare: arteriopatii, tromboflebite, varice etc.)

Coronarografia si arteriografia –au rol diagnostic si uneori terapeutic. Sunt investigatii invazive, ce presupun introducerea unor sonde (catetere) in sistemul circulator, injectarea de substanta de contrast si evidentierea radiologica a interiorului arterelor (atat coronare- coronarografia, cat si perifericearteriografia), pentru a se localiza ingustarile (stenoze); in unele cazuri posibile tehnic acestea se pot dilata, cu sau fara introducerea unei proteze metalice (stent) care previne inchiderea ulterioara a vasului. Aceste investigatii sunt necesare atunci cand ischemia (lipsa de oxigen) este severa sau cand probele neinvazive (test de efort pentru arterele coronare si ecografia Doppler vascular pentru periferie) indica un risc crescut de accidente cardiovasculare.