DICȚIONAR DE ANALIZE

Cupru (ser)

Cuprul este un mineral esențial, pe care organismul îl încorporează în enzime. Aceste enzime joacă un rol în reglarea metabolismului fierului, formarea țesutului conjunctiv, producția de energie la nivel celular, producția de melanină (pigmentul care produce culoarea pielii) și funcția sistemului nervos.

Testul măsoară cantitatea de cupru din sânge și urină.

Cuprul se găsește în multe alimente, inclusiv nuci, ciocolată, ciuperci, crustacee, cereale integrale, fructe uscate și ficat. Apa potabilă poate reține cupru, deoarece curge prin țevi de cupru, iar alimentele îl pot reține atunci când sunt gătite sau servite în vase de cupru. În mod normal, organismul absoarbe cuprul din alimente, îl transformă într-o formă netoxică prin legarea acestuia la o proteină și îl transportă în ficat.

Ficatul stochează o parte din cupru, iar restul îl leagă de o altă proteină, numită apoceruloplasmină, pentru a produce enzima ceruloplasmina. Aproximativ 95% din cuprul din sânge este legat de ceruloplasmină, iar restul este legat de alte proteine cum ar fi albumina.

Numai o cantitate mică este prezentă în mod normal în sânge în stare liberă (nelegată). Ficatul elimină excesul de cupru în bilă și este îndepărtat din corp prin scaun. O parte din cupru este eliminat în urină.

Atât excesul, cât și deficiența de cupru sunt rare. Boala Wilson, o tulburare moștenită rară, poate duce la depozitarea excesivă a cuprului în ficat, creier și alte organe. Excesul de cupru (toxicitatea) poate apărea atunci când o persoană este expusă și absoarbe cantități mari într-o perioadă scurtă de timp (expunere acută) sau cantități diferite pe o perioadă lungă de timp (expunere cronică).

Deficitul de cupru poate apărea ocazional la persoanele care prezintă afecțiuni asociate cu o malabsorbție severă, cum ar fi fibroza chistică, boala celiacă și la sugarii hrăniți exclusiv cu formule de lapte de vacă.

O afecțiune genetică rară, sindromul Menkes, duce la deficiența de cupru la nivelul creierului și ficatului sugarilor afectați. Boala, care afectează în principal bărbații, este asociată cu convulsii, dezvoltare întârziată, dezvoltare arterială anormală în creier și păr neobișnuit, gri, fragil.

  • Rezultatele testelor de cupru trebuie evaluate în context și sunt, de obicei, comparate cu nivelurile de ceruloplasmină
  • Rezultatele anormale ale cuprului nu indică o stare specifică, ci necesitatea unei investigații suplimentare
  • Interpretarea poate fi complicată de faptul că ceruloplasmina este un reactant de fază acută și poate fi crescută atunci când sunt prezente inflamații sau infecții severe
  • Atât ceruloplasmina, cât și cuprul sunt crescute în timpul sarcinii și în urma administrării de estrogen și contraceptive orale
  • Concentrațiile scăzute de cupru din sânge, împreună cu creșterea nivelurilor de cupru din urină, nivelurile scăzute de ceruloplasmină și creșterea cuprului hepatic sunt, de obicei, observate în cazul bolii Wilson
  • Creșterea concentrației de cupru în sânge și urină și nivelurile normale sau crescute ale ceruloplasminei pot indica expunerea în exces la cupru sau pot fi asociate cu afecțiuni care diminuează excreția de cupru, cum ar fi boala hepatică cronică sau care eliberează cupru din țesuturi, cum ar fi hepatita acută. Creșterea cuprului hepatic poate fi prezentă în condiții cronice
  • Scăderea concentrației cuprului din sânge și urină și scăderea ceruloplasminei pot indica o deficiență de cupru
  • Testul de cupru este utilizat în principal pentru a ajuta la diagnosticarea bolii Wilson, o tulburare moștenită rară, care poate duce la depozitarea în exces a cuprului în ficat, creier și alte organe
  • Mai puțin frecvent, testul poate fi utilizat pentru a detecta excesul de cupru datorat unei alte condiții
  • Pentru a detecta o deficiență de cupru
  • Pentru a monitoriza tratamentul
  • În mod obișnuit se comandă un test total de cupru din sânge împreună cu un nivel de ceruloplasmină. Dacă rezultatele acestor teste sunt anormale sau neclare, acestea pot fi urmate de un test de cupru de urină de 24 de ore pentru a măsura eliminarea cuprului
  • Rareori, poate fi folosit pentru a ajuta la diagnosticarea sindromului Menkes dermatologic, o tulburare moștenită rară de disfuncție a transportului de cupru

Semne și simptome date de excesul de cupru sau intoxicatia cu cupru: anemie, greață, durere abdominală, icter, oboseală, modificări comportamentale, tremur, dificultăți la mers și/sau înghițire, distonie

Semne și simptome ale deficienței de cupru: neutropenie, osteoporoză, anemie, mai puțin frecvente simptome neurologice și creștere întârziată la copii.