Toxicitatea cadmiului se aseamănă cu a celorlalte metale grele (arsenic, mercur și plumb) prin faptul că atacă rinichiul. Disfunția renală cu proteinurie și debut lent (pe o perioadă de mai mulți ani) este prezentarea tipică.
Inspirarea vaporilor de cadmiu duce la deteriorarea epiteliilor nazale și congestie pulmonară asemănătoare cu emfizemul cronic.
Cea mai obișnuită sursă de expunere cronică provine din vopsirea prin pulverizare cu vopsele organice, fără utilizarea unui aparat respirator de protecție. De asemenea, mecanicii din service-urile și fabricile auto sunt expuși la toxicitatea cadmiului. În plus, o altă sursă comună de expunere la cadmiu este fumul de tutun.
Simptomele asociate cu toxicitatea cadmiului variază în funcție de calea de expunere și pot include: proteinurie tubulară, febră, cefalee, dispnee, durere toracică, conjunctivită, rinită, durere în gât și tuse. Ingerarea cadmiului în concentrații mari poate provoca vărsături, diaree, salivare, crampe și dureri abdominale.