DICȚIONAR DE ANALIZE

Antigen Campylobacter din materii fecale (Test rapid)

Infecțiile cu Campylobacter sunt printre cele mai frecvente infecții bacteriene la om. Ele produc atât boli diareice, cât și sistemice. În regiunile industrializate, infecțiile enterice cu Campylobacter produc un sindrom inflamator, uneori hemoragic, diaree sau dizenterie.

Campylobacter jejuni este, de obicei, cea mai frecventă cauză a enteritei inflamatorii dobândite în comunitate. În regiunile în curs de dezvoltare, diareea poate fi apoasă.

Infecțiile cu organisme asemănătoare cu Campylobacter pot produce un sindrom de enterocolită/proctocolită la bărbații homosexuali, care prezintă un risc crescut de infecții cu Helicobacter cinaldi și Helicobacter fennelliae. Infecțiile cu jejuni pot produce, de asemenea, afecțiuni bacteriene grave la persoanele cu SIDA.

Căile de transmitere a infecției includ contactul fecal-oral, contactul individual de la persoană la persoană, laptele crud nepasteurizat, carnea de pui, aprovizionarea cu apă contaminată, expunerea la animale bolnave. Majoritatea infecțiilor umane rezultă din consumul de alimente gătite necorespunzător sau contaminate. Puii pot reprezenta 50-70% din infecțiile cu Campylobacter uman.

Simptomele infecției cu Campylobacter încep după o perioadă de incubație de până la o săptămână. Organele afectate sunt jejunul, ileonul și se pot extinde la colon și rect. Campylobacter jejuni invadează și distruge celulele epiteliale. Infecția se poate extinde, producând enterită difuză, hemoragică, edematoasă și exudativă. Infiltratul inflamator constă în neutrofile, celule mononucleare și eozinofile. Dacă se răspândește în sânge, poate provoca complicații de lungă durată, cum ar fi artrita și sindromul Guillain-Barré.

Rezultatul pozitiv indică infecția cu Campylobacter.

  • Diagnosticul unei infecții a tractului digestiv
  • Diaree care durează de mai mult de câteva zile și poate conține sânge/mucus, dureri abdominale, crampe, greață, vărsături, febră, deshidratare, dezechilibru electrolitic.