DICȚIONAR DE ANALIZE

Anticorpi anti – Leishmania screening ELISA

Leishmanioza este o infectie care poate afecta pielea, mucoasele sau organele interne, determinată de paraziți din genul Leishmania. Boala, numită și „kala-azar” sau „febra neagra”, este prezentă în 88 țări din lume. Genul Leishmania cuprinde numeroși paraziți, dintre care peste 20 sunt patogeni (produc boala la om). Aceștia sunt vehiculați prin intermediul musculiței de nisip („sandfly”), insectă care se hrănește cu sângele mamiferelor, din genurile Phlebotomus sau Lutzomyia.

Leishmanioza are 3 forme clinice principale, cu manifestări specifice:

  • Cutanată: prezintă o leziune tegumentară în relief, nedureroasă, care își mărește diametrul în timp și se adâncește. Poate fi umedă sau uscată și se poate suprainfecta cu bacterii. Leziunile pot fi și difuze, pe mai multe regiuni ale corpului.
  • Muco-cutanată: după o leziune inițială cutanată, apare leziunea pe mucoasa tractului respirator, la nivelul mucoasei oculare. Este cea mai rară formă.
  • Viscerala: apare la luni-ani după infecție, prezintă febră, pierdere în greutate, hepatomegalie, splenomegalie, afectarea măduvei osoase. Poate determina perforarea mucoaselor. Această formă are potențial letal.

Testul evidențiază prezența anticorpilor anti-leishmania în plasma pacientului.

  • Un rezultat pozitiv evidențiază prezența anticorpilor în plasma pacientului.
  • La pacienții imunocompetenți cu simptomatologie tipică și serologie pozitivă, confirmarea parazitologică este recomandată (dar nu obligatorie). La pacienții cu serologie pozitivă, dar boală atipică clinic, diagnosticul parazitologiceste necesar.
  • Confirmarea parazitologică se obține prin aspirație din țesutul splenic, măduva osoasă, ficat sau noduli limfatici. Examenul microscopic din măduva osoasă și noduli limfatici nefiind foarte sensibil, un rezultat negativ nu confirmă absența infecției. Un examen PCR în acest caz este recomandat , fiind mult mai sensibil.
  • La pacienții imunosupresați, în caz de rezultat negativ, sunt necesare testări complementare, precum: PCR, examinarea directă microscopică a culturii, aspirația din măduva osoasă.
  • Când se suspectează infecție cu Leishmania
  • La persoane care au călătorit în zone de risc endemic și la întoarcere prezintă suspiciune de infecție
  • Pacienți infectați cu HIV, suspectați de infecție
  • Copiii aflați în zonele de endemic, au risc crescut de infecție față de adulți
  • Pacienți care au prezentat boala , dar nu au fost tratați corespunzător și prezintă risc de recurență a bolii

În ambele forme viscerală și cutanată, pacientul poate prezenta următorul istoric:

  • A fost present în zone endemice
  • Imunosupresie
  • Tratament profilactic anti-Leishmania

Simptomele prezente în forma viscerală:

  • Febră de lungă durată
  • Fatigabilitate
  • Scădere în greutate
  • Cefalee intensă
  • Răceală
  • Epistaxis