Contactati-ne Acum 0262 20 66 20
HealthFlex
×
  • Acasă
  • Policlinică
    • Specialități Medicale
    • Orar
    • Intrebări Frecvente
  • Spital
    • Spitalizare de Zi
    • Spitalizare Continua
  • LABORATOR
    • Pachete Analize Medicale
    • Morfopatologie
    • Dicționar de Analize
  • Medici
  • Știri
  • Contact

Vitamina K

DICȚIONAR DE ANALIZE

  • A
  • B
  • C
  • D
  • E
  • F
  • G
  • H
  • I
  • J
  • K
  • L
  • M
  • N
  • O
  • P
  • Q
  • R
  • S
  • T
  • U
  • V
  • W
  • X
  • Y
  • Z

A

B

C

D

E

F

G

H

I

J

K

L

M

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

W

X

Y

Z

Vitamina K

  • Descriere
  • Interpretări
  • Indicatii

Descriere

Vitamina K, sau phytonadiona, este o vitamină esențială, lipo-solubilă, care joacă un rol vital în producerea proteinelor necesare procesului coagulării. Există 3 forme de vitamina K. Vitamina K1 (phylloquinona) este forma naturală ce se găsește în legumele verzi, ceai verde și uleiurile de soia, de sămânță de bumbac, de canola și de măsline.

Există, de asemenea și o formă comercială, sintetică, care se folosește în terapie. Vitamina K2 (menaquinona) este produsă de bacteriile din colon. Vitamina K3 (menadiona) este o formă solubilă în apă, comercializată în trecut, însă nu mai este folosită în prezent în terapie datorită toxicității. Vitamina K este cofactor în carboxilarea unor resturi de acid glutamic, în vederea formării proteinelor coagulării.

Deficiența vitaminei K poate afecta orice grup de vârstă, dar apare, mai ales, la copilul mic. Nou-născuții cu deficit de vitamina K (a cărei cauză poate fi fie un transfer limitat transplacentar limitat de vitamina K, fie un nivel scăzut de vitamina K în laptele matern, depozite hepatice neonatale insuficiente de vitamină K, fie o colonizare bacteriană deficitară a colonului) prezintă un risc crescut de a manifesta boala hemoragică a nou-născutului.

Toxicitatea vitaminei K este frecvent asociată cu injecțiile cu vitamină K3 (menadionă) sintetică, din a cărei cauză de toxicitate, menadiona nu mai este folosită în tratamentul deficienței de vitamină K.

Interpretări

Condiții asociate cu scăderea nivelurilor de vitamină K:

  • Boală hemoragică a nou-născutului
  • Sângerări neașteptate sau excesive
  • Osteoporoză

Condiții care duc la scăderea nivelurilor de vitamina K:

  • Boli cronice
  • Malnutriție
  • Alcoolism
  • Multiple intervenții chirurgicale abdominale
  • Nutriție parenterală îndelungată
  • Malabsorbție (fibroză cistică, boală intestinală inflamatorie, boală colestatică- obstrucție biliară, ciroză biliară primară, boală celiacă, pancreatită cronică)
  • Boală hepatica parenchimatoasă
  • CID (coagulare intravasculară diseminată)
  • Policitemia vera
  • Sindrom nefrotic
  • Leucemie

Condiții associate cu valori crescute ale vitaminei K (toxicitate):

  • Blocaj cu anticoagulante orale
  • Icter neonatal
  • Anemie hemolitică –
  • Hiperbilirubinemie

Indicatii

  • Măsurarea vitaminei K este neobișnuită, deoarece nivelurile răspund la dietă, schimbându-se în 24h
  • Suspiciune de deficit de vitamin K la un pacient cu sângerări excesive sau neașteptate
  • Lărgimea timpului PT

Vitamina E

DICȚIONAR DE ANALIZE

  • A
  • B
  • C
  • D
  • E
  • F
  • G
  • H
  • I
  • J
  • K
  • L
  • M
  • N
  • O
  • P
  • Q
  • R
  • S
  • T
  • U
  • V
  • W
  • X
  • Y
  • Z

A

B

C

D

E

F

G

H

I

J

K

L

M

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

W

X

Y

Z

Vitamina E

  • Descriere
  • Interpretări
  • Indicatii

Descriere

Vitamina E, sau tocoferolul, este o vitamină lipo-solubilă care acționează ca antioxidant și radical liber în mediile lipofile. Vitamina E are nevoie de bilă pentru absorbție și 25% este absorbită oral. Este solubilă în grăsimi și în alcool, rezistă la temperaturi mari de până la 250 grade C, dar este sensibilă la lumină și oxigen. Vitamina E este depozitată în țesutul adipos, ficat și mușchi.

Contribuie la menținerea normală a membranelor celulare, a sistemului vascular și nervos și oferă protecție ca antioxidant pentru vitamina A. Sunt cunoscute 8 forme naturale ale vitaminei E, cu structură biochimică asemănătoare și cu aceleași acțiuni fiziologice. Α-tocoferolul este forma cea mai activă. Vitamina E mai este denumită și vitamina fertilității.

Datorită acțiunilor sale ca antioxidant, vitamina E se recomandă în tratarea a numeroase boli : afecțiuni cardio-vasculare, Zona Zoster, ascită, ulcer gastric, hemoroizi, lupus eritematos diseminat, litiază biliară, dismenoree, fibrom uterin, astm bronșic, scăderea imunității, epilepsie. Asigură protecția împotriva dioxidului de azot, a radiațiilor, chimioterapicelor și a fumului de țigară. Intervine în procesul fecundității, stimulând la bărbați formarea spermatozoizilor și asigură buna funcționare a sarcinii la femei.

Aportul alimentar crescut de vitamina E la bolnavii de Parkinson încetinește procesul de degradare a neuronilor și evoluția bolii. Necesarul zilnic de vitamina E este direct proporțional cu vârsta și cantitatea de acizi polinesaturați din alimentele consumate.

Interpretări

Valori scăzute:

  • Neuropatie motorie și senzorială
  • Malabsorbție intestinală a grăsimilor (boală intestinală, boală pancreatică, colestază cronică, boală celiacă, fibroză cistică, sindromul intestinului scurt, abetalipoproteinemia, limfangiectazia intestinală)

Valori crescute (toxicitatea):

  • Insuficiență cardiacă
  • Coagulopatie (sângerări, alungirea timpului PT, aPTT, inhibarea agregării plachetelor sangvine)
  • Imunitate afectată
  • Simptome gastrointestinale și constituționale (greață, crampe abdominale, diaree, migrene, fatigabilitate, slăbiciune musculară)

Indicatii

  • Evaluarea pacienților cu neuropatie motorie și senzorială
  • Evaluarea pacienților cu malabsorbție intestinală
  • Evaluarea deficitului de vitamin E în boala hemolitică la premature
  • Monitorizarea pacienților cu nutriție parenterală pe perioadă îndelungată
  • Investigarea afecțiunilor neuromusculare prezente la sugarii și adulții cu colestază cronică

Vitamina C (Acidul ascorbic)

DICȚIONAR DE ANALIZE

  • A
  • B
  • C
  • D
  • E
  • F
  • G
  • H
  • I
  • J
  • K
  • L
  • M
  • N
  • O
  • P
  • Q
  • R
  • S
  • T
  • U
  • V
  • W
  • X
  • Y
  • Z

A

B

C

D

E

F

G

H

I

J

K

L

M

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

W

X

Y

Z

Vitamina C (Acidul ascorbic)

  • Descriere
  • Interpretări
  • Indicatii

Descriere

Vitamina C, sau acidul ascorbic, este o vitamină solubilă în apă, necesară organismului pentru sinteza colagenului, L- carnitinei și neurotransmițătorilor. De asemenea, vitamina C este implicată în metabolismul proteic. Vitamina C este un antioxidant puternic și intervine în regenerarea altor antioxidanți, precum vitamina E. Vitamina C joacă, de asemenea, un rol important în apărarea autoimună și favorizează absorbția fierului.

Vitamina C nu poate fi produsă în organismul uman, dar este disponibilă într-o gamă variată de alimente. Citricele sunt cele mai cunoscute surse de vitamina C, dar o găsim și în ardeiul verde, roșii, cartofi și alte legume.

Carența de vitamina C este rară în țările în curs de dezvoltare și excepțională în țările industrializate și determină apariția scorbutului.Lăsat netratat, scorbutul progresează spre complicații cu potențial fatal : hemoragie cerebrală, hemopericard, convulsii, hipotensiune și chiar deces. Manifestările scorbutului se ameliorează în câteva săptămâni, dacă se administrează adecvat vitamina C.

Interpretări

Valori scăzute:

  • Scorbut (dacă deficiența este foarte mare )
  • Malabsorbție
  • Alcoholism
  • Sarcină
  • Insuficiență renală
  • Fumători

Valori crescute:

  • Nivelul de toxicitate al vitaminei C nu a fost definit încă
  • Aport excesiv
  • Hipervitaminoza C poate produce uricozurie sau creșterea fragilității eritrocitelor (la pacienții cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza )

Indicatii

  • Evaluarea deficitului de vitamină C
  • Suspiciune clinică de scorbut sau deficiență de vitamina C ( fragilitate capilară cu echimoze și purpură, ochi uscați, gură uscată, inflamații gingivale cu sângerări gingivale, fatigabilitate, indispoziție, dureri articulare, pierderea dinților, semne radiologice de scorbut infantil la nivelul oaselor )

Vitamina B6 (VITB6)

DICȚIONAR DE ANALIZE

  • A
  • B
  • C
  • D
  • E
  • F
  • G
  • H
  • I
  • J
  • K
  • L
  • M
  • N
  • O
  • P
  • Q
  • R
  • S
  • T
  • U
  • V
  • W
  • X
  • Y
  • Z

A

B

C

D

E

F

G

H

I

J

K

L

M

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

W

X

Y

Z

Vitamina B6 (VITB6)

  • Descriere
  • Interpretări
  • Indicatii

Descriere

Vitamina B6, denumită și piridoxină, este o vitamină hirdosolubilă, formată din 6 vitameri, dintre care piridoxal fosfatul constituie forma biologic activă. Vitamina B6 participă, ca și coenzimă, în peste 100 reacții metabolice : transaminări, decarboxilări, mobilizarea glicogenului din depozite, faza inițială a sintezei porfirinelor, sinteza neurotransmițătorilor și ca aminoacid transsulforări.

Vitamina B6 este obținută din alimentație. Sursele alimentare bogate sunt reprezentate de cereale integrale, carne de pui, porc, pește. Legume, fructe ( excepție citricele ) și ouă. Fierberea alimentelor conduce la pierderea vitaminei B6. Vitamina B6 se elimină prin urină.

Interpretări

Condiții asociate cu deficiența de vitamină B6:

  • Ateroscleroză
  • Infarct miocardic incipient
  • Angină pectorală incipientă
  • Tromboembolism recurent
  • Neuropatie periferică
  • Depresie
  • Convulsii generalizate
  • Anemie
  • Compresii nervoase progresive (sindrom de tunel carpian, sindrom de tunel tarsian)

Factori care pot agrava deficiența de vitamina B6:  

  • Malabsorbția
  • Malnutriția
  • Boala celulelor în seceră
  • Afecțiuni inflamatorii
  • Artrită reumatoidă
  • Spitalizarea
  • Boala celiacă
  • Obstrucția biliară hepatică și extrahepatică
  • Carcinom hepatocelular
  • Insuficiența renală cronică
  • Transplant renal
  • Hiperoxaluria tip I și II –
  • Ingestie excesivă de alcool
  • Niveluri crescute în sânge ale fosfatazei alcaline (ex. in ciroză, injurie tisulară)
  • Stări catabolice
  • Hemodializă
  • Dializă peritoneală
  • Fitoterapie pentru hiperbilirubinemie
  • Anumite medicamente (cicloserina, hidralazina, isoniazida, D- penicilinamina, tirazinamida)

Niveluri crescute:

  • Niveluri marcate crescute de piridoxal fosfat (PLP) apar în hipofosfatazie și în neuropatia senzorială periferică.

Indicatii

  • Evaluarea în cazul suspiciunii deficienței de vitamin B6
  • Diagnosticul hipofosfataziei
  • Amețeli
  • Gingivite severe
  • Cheiloze
  • Stomatite
  • Slăbiciune
  • Iritabilitate
  • Diaree
  • Descuamarea pielii

Vitamina B2

DICȚIONAR DE ANALIZE

  • A
  • B
  • C
  • D
  • E
  • F
  • G
  • H
  • I
  • J
  • K
  • L
  • M
  • N
  • O
  • P
  • Q
  • R
  • S
  • T
  • U
  • V
  • W
  • X
  • Y
  • Z

A

B

C

D

E

F

G

H

I

J

K

L

M

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

W

X

Y

Z

Vitamina B2

  • Descriere
  • Interpretări
  • Indicatii

Descriere

Vitamina B2, sau riboflavina, este o vitamină solubilă în apă, care se găsește în organism sub formă de mononucleotide flavinice (flavocoenzime FMN) și dinucleotide adenin flavinice (FAD), cea de a doua formă fiind mai abundentă. Aceste coenzime joacă un rol important în majoritatea proceselor energetice și biochimice din organism, intervenind în reacțiile enzimatice de oxido-reducere. De asemenea, intervin în protecția celulelor împotriva stresului oxidativ.

Vitamina B2 se obține din dietă și anume din: carne, lactate, legume verzi, pâine și cereale. Are o culoare caracteristică galbenă, motiv pentru care este folosită și ca aditiv colorant în industria alimentară. Cea mai mare parte este absorbită în jejun. Intrarea acesteia în celule și traversarea membranelor celulare este facilitata de o proteina specifica de transport a riboflavinei. Mici cantități de riboflavină sunt stocate în ficat și este excretată prin urină.

De asemenea, vitamina B2 se secretă în lapte, motiv pentru care la mamele care alăptează crește riscul deficitului de vitamin B2, în timpul sarcinii și alăptării.

Interpretări

Valori scăzute:

  • Alcoolism
  • Diaree
  • Sindrom de colon iritabil
  • Intoleranță la lactoză
  • Afecțiuni însoțite de malabsorbție (boala celiacă, rezecția intestinului subțire, sprue tropical, boala intestinală inflamatorie)
  • Sarcină și lactație (în perioada în care se secretă lapte)
  • Erori congenitale ale metabolismului vitaminei B2

Valori crescute:

  • Nu a fost descrisă o toxicitate a vitaminei B2. Cantitatea de vitamina B2 administrată oral peste valoarea necesară, nu este absorbită în tractul gastro-intestinal, fiind eliminată.

Indicatii

  • Cheiloză (afecțiune caracterizată prin înroșirea buzelor și fisurarea lor la nivelul colțurilor)
  • Stomatite angulare (inflamații ale cavității bucale)
  • Glosită (inflamația limbii)
  • Dermatite seboreice
  • Keratite interstițiale cu potențială ulcerație și opacificare a corneei
  • Neovascularizație corneană
  • Scăderea acuității vizuale pe timpul nopții
  • Cataractă
  • Anemie normocromă normocitară
  • Migrene
  • Neuropatie periferică
  • Fatigabilitate
  • Displazie cervicală și/sau esofagiană
  • Retard de creștere la nou-născuți și copii
  • Defecte congenitale (ex. Buză cleft/ despicătura palatului, defecte cardiace congenitale)

Virusul hepatitei B (VHB)

DICȚIONAR DE ANALIZE

  • A
  • B
  • C
  • D
  • E
  • F
  • G
  • H
  • I
  • J
  • K
  • L
  • M
  • N
  • O
  • P
  • Q
  • R
  • S
  • T
  • U
  • V
  • W
  • X
  • Y
  • Z

A

B

C

D

E

F

G

H

I

J

K

L

M

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

W

X

Y

Z

Virusul hepatitei B (VHB)

  • Descriere
  • Interpretări
  • Indicatii

Descriere

Virusul hepatitei B este un virus ADN din familia Hepadnaviridae. Antigenul de suprafata al virusului hepatitei B (AgHBs) este primul marker imunologic care apare in ser dupa infectia cu VHB. El ramane detectabil o perioada de 1-4 luni dupa care se negativeaza.

La nivel mondial exista intre 350-400 milioane de persoane cu infectie cronica cu VHB si aproximativ 500.000-1 milion de decese anual.

Manifestarile infectiei acute cu VHB variaza in functie de raspunsul imunologic al fiecarui individ, de la infectie asimptomatica limitata la insuficienta hepatica acuta fulminanta.

Manifestarile infectiei cronice sunt de asemenea variabile de la un status purtator inactiv la infectie cronica progresiva care poate evolua spre ciroza sau carcinom hepatocelular. Testarea virusului hepatitic B joaca un rol important in diagnosticarea, clasificarea si gestionarea bolii.

Diagnosticul infectiei si diferentierea fiecarui stadiu implica interpretarea urmatorilor markeri serologici:

  • AgHBs
  • Anti-HBs
  • IgM-anti HBc si IgG-anti HBc
  • HBeAg
  • AgHBe
  • ADN –VHB

Interpretări

  • Un individ cu AgHBs pozitiv este considerat infectat
  • Persistenta AgHBs peste 6 luni indica infectie cronica
  • IgM-antiHBc pozitiv indica infectie acuta
  • IgG-antiHBc indica infectii anterioare sau in curs de desfasurare
  • AgHBe pozitiv indica rata mai mare de transmitere virala
  • ADN VHB indica replicare virala sau sarcina virala

Indicatii

Determinarea AgHBs este recomadata in urmatoarele situatii:

  • Diagnosticul de infectie acuta/cronica cu virusul hepatitic B
  • Monitorizarea evolutiei infectiei
  • Monitorizarea tratamentului in infectia cu virus hepatitic B
  • Consumatori de droguri iv
  • Persoanele cu terapie imunosupresoare
  • ALT/AST crescute
  • Nou-nascuti din mame AgHBs pozitive
  • Pesoanele HIV pozitive
  • Donatori de sange si organe
  • Pacienti pe hemodializa
  • Femei insarcinate
  • Persoane nascute in zone cu endemicitate VHB crescuta

Virus herpetic 2 anticorpi IgM

DICȚIONAR DE ANALIZE

  • A
  • B
  • C
  • D
  • E
  • F
  • G
  • H
  • I
  • J
  • K
  • L
  • M
  • N
  • O
  • P
  • Q
  • R
  • S
  • T
  • U
  • V
  • W
  • X
  • Y
  • Z

A

B

C

D

E

F

G

H

I

J

K

L

M

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

W

X

Y

Z

Virus herpetic 2 anticorpi IgM

  • Descriere
  • Interpretări
  • Indicatii

Descriere

Testarea pentru anticorpi anti- virus herpes simplex IgG (HSV) este recomandată la o persoană pentru a detecta o infecție în antecedente cu acest virus.

VSH este un virus care produce la om infecții acute și recurente. Transmiterea se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul pătrunde în mucoase (oculare, orale, genitale) și se replică local.

Principalele semne și simptome sunt reprezentate de erupții bucale și cutanate, leziuni ale tractului genital și herpes neonatal. La un procent redus din indivizii afectați, virusul poate pătrunde în ganglionul rădăcinii senzitive a nervilor și determină infecții recurente. VHS constituie, de asemenea, o cauză obisnuită de infecții la pacienții imunodeprimați (neoplazici, HIV pozitivi).

Interpretări

  • Anticorpii anti HSV IgG, în mod normal, sunt absenți (negativi). În stadiile precoce ale infecției pot să fie nedetectabili.
  • Anticorpii anti HSV IgG încep să crească la 1-2 săptămâni după infecția primară, ating un maxim la 6-8 săptămâni, după care scad progresiv
  • Nivelurile de anticorpi pot fi foarte scăzute sau nedetectabile în perioadele dintre reactivări
  • Prezența anticorpilor IgG într-o singură probă nu este suficientă pentru a face distincția între o infecție activă și o infecție produsă în antecedente.
  • La pacienții imunodeprimați, interpretarea rezultatelor se face cu prudență.
  • Rezultatele obținute trebuie corelate întotdeauna cu diagnosticul clinic și alte teste de laborator

Indicatii

  • La o persoană cu semne și simptome de encefalită, suspecte de infecție virală
  • Febră, cefalee persistentă severă
  • Schimbări mentale, letargie
  • Sensibilitate la lumină
  • Screening pentru HSV IgG la gravidele cu factor de risc crescut de a dezvolta infecție (virusul în stare latenta poate fi reactivat în cursul sarcinii)
  • La donatorii și primitorii de măduvă osoasă

Virus herpetic 2 anticorpi IgG

DICȚIONAR DE ANALIZE

  • A
  • B
  • C
  • D
  • E
  • F
  • G
  • H
  • I
  • J
  • K
  • L
  • M
  • N
  • O
  • P
  • Q
  • R
  • S
  • T
  • U
  • V
  • W
  • X
  • Y
  • Z

A

B

C

D

E

F

G

H

I

J

K

L

M

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

W

X

Y

Z

Virus herpetic 2 anticorpi IgG

  • Descriere
  • Interpretări
  • Indicatii

Descriere

Testarea pentru anticorpi anti- virus herpes simplex IgG (HSV) este recomandată la o persoană pentru a detecta o infecție în antecedente cu acest virus.

VSH este un virus care produce la om infecții acute și recurente. Transmiterea se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul pătrunde în mucoase (oculare, orale, genitale) și se replică local.

Principalele semne și simptome sunt reprezentate de erupții bucale și cutanate, leziuni ale tractului genital și herpes neonatal. La un procent redus din indivizii afectați, virusul poate pătrunde în ganglionul rădăcinii senzitive a nervilor și determină infecții recurente. VHS constituie, de asemenea, o cauză obisnuită de infecții la pacienții imunodeprimați (neoplazici, HIV pozitivi).

Interpretări

  • Anticorpii anti HSV IgG, în mod normal, sunt absenți (negativi). În stadiile precoce ale infecției pot să fie nedetectabili.
  • Anticorpii anti HSV IgG încep să crească la 1-2 săptămâni după infecția primară, ating un maxim la 6-8 săptămâni, după care scad progresiv
  • Nivelurile de anticorpi pot fi foarte scăzute sau nedetectabile în perioadele dintre reactivări
  • Prezența anticorpilor IgG într-o singură probă nu este suficientă pentru a face distincția între o infecție activă și o infecție produsă în antecedente.
  • La pacienții imunodeprimați, interpretarea rezultatelor se face cu prudență.
  • Rezultatele obținute trebuie corelate întotdeauna cu diagnosticul clinic și alte teste de laborator

Indicatii

  • La o persoană cu semne și simptome de encefalită, suspecte de infecție virală
  • Febră, cefalee persistentă severă
  • Schimbări mentale, letargie
  • Sensibilitate la lumină
  • Screening pentru HSV IgG la gravidele cu factor de risc crescut de a dezvolta infecție (virusul în stare latenta poate fi reactivat în cursul sarcinii)
  • La donatorii și primitorii de măduvă osoasă

Virus herpetic 1 anticorpi IgM

DICȚIONAR DE ANALIZE

  • A
  • B
  • C
  • D
  • E
  • F
  • G
  • H
  • I
  • J
  • K
  • L
  • M
  • N
  • O
  • P
  • Q
  • R
  • S
  • T
  • U
  • V
  • W
  • X
  • Y
  • Z

A

B

C

D

E

F

G

H

I

J

K

L

M

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

W

X

Y

Z

Virus herpetic 1 anticorpi IgM

  • Descriere
  • Interpretări
  • Indicatii

Descriere

Testarea pentru anticorpi anti- virus herpes simplex IgG (HSV) este recomandată la o persoană pentru a detecta o infecție în antecedente cu acest virus.

VSH este un virus care produce la om infecții acute și recurente. Transmiterea se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul pătrunde în mucoase (oculare, orale, genitale) și se replică local.

Principalele semne și simptome sunt reprezentate de erupții bucale și cutanate, leziuni ale tractului genital și herpes neonatal. La un procent redus din indivizii afectați, virusul poate pătrunde în ganglionul rădăcinii senzitive a nervilor și determină infecții recurente. VHS constituie, de asemenea, o cauză obisnuită de infecții la pacienții imunodeprimați (neoplazici, HIV pozitivi).

Interpretări

  • Anticorpii anti HSV IgG, în mod normal, sunt absenți (negativi). În stadiile precoce ale infecției pot să fie nedetectabili.
  • Anticorpii anti HSV IgG încep să crească la 1-2 săptămâni după infecția primară, ating un maxim la 6-8 săptămâni, după care scad progresiv
  • Nivelurile de anticorpi pot fi foarte scăzute sau nedetectabile în perioadele dintre reactivări
  • Prezența anticorpilor IgG într-o singură probă nu este suficientă pentru a face distincția între o infecție activă și o infecție produsă în antecedente.
  • La pacienții imunodeprimați, interpretarea rezultatelor se face cu prudență.
  • Rezultatele obținute trebuie corelate întotdeauna cu diagnosticul clinic și alte teste de laborator

Indicatii

  • La o persoană cu semne și simptome de encefalită, suspecte de infecție virală
  • Febră, cefalee persistentă severă
  • Schimbări mentale, letargie
  • Sensibilitate la lumină
  • Screening pentru HSV IgG la gravidele cu factor de risc crescut de a dezvolta infecție (virusul în stare latenta poate fi reactivat în cursul sarcinii)
  • La donatorii și primitorii de măduvă osoasă

Virus herpetic 1 anticorpi IgG

DICȚIONAR DE ANALIZE

  • A
  • B
  • C
  • D
  • E
  • F
  • G
  • H
  • I
  • J
  • K
  • L
  • M
  • N
  • O
  • P
  • Q
  • R
  • S
  • T
  • U
  • V
  • W
  • X
  • Y
  • Z

A

B

C

D

E

F

G

H

I

J

K

L

M

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

W

X

Y

Z

Virus herpetic 1 anticorpi IgG

  • Descriere
  • Interpretări
  • Indicatii

Descriere

Testarea pentru anticorpi anti- virus herpes simplex IgG (HSV) este recomandată la o persoană pentru a detecta o infecție în antecedente cu acest virus.

VSH este un virus care produce la om infecții acute și recurente. Transmiterea se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul pătrunde în mucoase (oculare, orale, genitale) și se replică local.

Principalele semne și simptome sunt reprezentate de erupții bucale și cutanate, leziuni ale tractului genital și herpes neonatal. La un procent redus din indivizii afectați, virusul poate pătrunde în ganglionul rădăcinii senzitive a nervilor și determină infecții recurente. VHS constituie, de asemenea, o cauză obisnuită de infecții la pacienții imunodeprimați (neoplazici, HIV pozitivi).

Interpretări

  • Anticorpii anti HSV IgG, în mod normal, sunt absenți (negativi). În stadiile precoce ale infecției pot să fie nedetectabili.
  • Anticorpii anti HSV IgG încep să crească la 1-2 săptămâni după infecția primară, ating un maxim la 6-8 săptămâni, după care scad progresiv
  • Nivelurile de anticorpi pot fi foarte scăzute sau nedetectabile în perioadele dintre reactivări
  • Prezența anticorpilor IgG într-o singură probă nu este suficientă pentru a face distincția între o infecție activă și o infecție produsă în antecedente.
  • La pacienții imunodeprimați, interpretarea rezultatelor se face cu prudență.
  • Rezultatele obținute trebuie corelate întotdeauna cu diagnosticul clinic și alte teste de laborator

Indicatii

  • La o persoană cu semne și simptome de encefalită, suspecte de infecție virală
  • Febră, cefalee persistentă severă
  • Schimbări mentale, letargie
  • Sensibilitate la lumină
  • Screening pentru HSV IgG la gravidele cu factor de risc crescut de a dezvolta infecție (virusul în stare latenta poate fi reactivat în cursul sarcinii)
  • La donatorii și primitorii de măduvă osoasă
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • ›
  • »
  • Next

0262 20 66 20

  • Istoric
  • Valori
  • Program Asistenți Medicali
  • Contact
  • Cariere
  • Feedback
  • Politica de Confidentialitate
Copyright © 2018 Policlinica Sfantul Ioan. B-dul. Republicii nr. 30, Baia-Mare, 4300192. Toate drepturile rezervate.